Nun ti vogghiu lassari (Non ti voglio lasciare)

Nun t’a ddiri assai cosi
sulamenti
mi vogghiu firmari
terra mia
mi ti scattu
ancora ‘na vota
‘na fotografia.
Sugnu cca
a vaddari
u virdi d’u to’ mari
cu l’anima a suspirari
chi nun ti vogghiu lassari.
Ti vurrìa strinciri o’ cori
e sempri u to’ ciatu respirari
gridari a lu munnu interu
chi nun fai sulu ciauru
‘i sangu e disperazioni
ma di tanti bboni ‘ntinzioni.
Tuttu ‘stu marciu
chi ti infittau
ti voli ‘ffunnari
e ‘ntinni mucciari
a to’ duci poesia.
‘Sta figghia
ti vurrìa tantu liberari
di ‘sta malatia…
…e ‘nveci
si n’avi annari
cu ‘sti lacrimi amari
sabbannusi ‘nto cori
‘sta to’ fotografia.

Non devo dirti molte cose
soltanto
mi voglio fermare
terra mia
per scattarti
ancora una volta
una fotografia.
Sono qui
a guardare
il verde del tuo mare
con l’anima a sospirare
che non ti voglio lasciare.
Vorrei stringerti al cuore
e sempre il tuo fiato respirare
gridare al mondo intero
che non odori soltanto
di sangue e disperazione
ma di tante buone intenzioni.
Tutto questo marcio
che ti ha infettato
ti vuole affondare
e intende nascondere
la tua dolce poesia.
Questa figlia
ti vorrebbe tanto liberare
da questa malattia…
…e invece
se ne deve andare
con queste lacrime amare
tenendosi nel cuore
questa tua fotografia.